Mitul extremist de dreapta „Schimbul mare“ demontat
Volksverpetzer
Narrativul despre „Schimbul mare“ divizează societățile, alimentează fricile și este folosit în mod intenționat de către populismul de dreapta. Dar ce trucuri retorice și erori de gândire se ascund în spatele acestei teorii a conspirației și de ce este atât de atractivă? O analiză a strategiilor manipulative și a impactului lor asupra societății.
Mitul despre așa-numitul „Schimb mare“ face parte din cele mai influente mituri conspiraționiste ale extremismului de dreapta. Susține că populația „autohtonă“ este în mod deliberat înlocuită prin migrație – o afirmație care nu are suport științific și ale cărei idei de bază contravin Constituției. Dar una care, totuși, se reflectă tot mai mult în discurs. Vom explica cum funcționează acest narativ, ce trucuri retorice și erori de gândire se ascund în spatele lui și de ce este atât de atrăgător. Cine înțelege cum este construit acest discurs, recunoaște mai rapid modelele sale manipulative – și îi poate opune argumente solide în discuții.
Alte învățături rasiale în noua haină
În loc să analizeze probleme concrete precum criza locuințelor și locurile de îngrijire pentru copii, unele mass-media răspândesc în raportările lor despre schimbarea demografică o dezbatere rasistă despre frică: Astfel, Berliner Zeitung a răspândit recent, într-un articol, mitul extremist de dreapta despre așa-numitul „Schimb mare“. Autorul se îngrijorează, în articolul nemarcat ca opinie, pentru evoluția populației din Germania.

El susține că nu este vorba despre mitul menționat și îl numește „proiecție a fricii”. Însă, din punct de vedere conținut, textul prezintă caracteristici evidente ale narațiunilor conspiraționiste clasice. De exemplu, pare științific, deoarece menționează statistici și face previziuni despre viitor, dar lipsește sursele concrete. Populației germane i se atribuie o „victimă” „colectivă” stresată. În plus, autorul imaginează un scenariu de groază cu proteste stradale și violențe, precum cele din Franța, și preia termenul extremist de dreapta „populație germano-vegetală”.
La prima vedere, poate nu se observă clar că în spatele acestui text se află un nucleu de ideologie conspiraționistă. Cine găsește deja titlul convingător, va înțelege și argumentația ulterioară despre evoluția populației. Dar greșeala de gândire constă în a considera că migrația este doar o „experiență de pierdere”. Știința este clară: migrația și mișcările de refugiu fac parte din condiția umană și nu sunt un fenomen recent. Indiferent cum arătăm sau de unde venim – toți oamenii au experiență de migrație. Așadar, este fals și nefondat științific să susții că există o diferență între o populație „germano-vegetală” și una „cu background de migrație”.
Nu mai e un fenomen marginal de grup
Ce face periculos mitul conspiraționist ca acesta? Cine îl răspândește intenționat, joacă conștient cu trucuri retorice de manipulare, precum așa-numita selecție a „stafidei”. Aici, anumite cifre despre nașteri sau migrație sunt selectate cu scopul de a susține afirmațiile despre o „populație germano-vegetală” amenințată. Eșecurile logice sunt, de asemenea, frecvent folosite pentru a induce în eroare. De exemplu, concluziile despre ratele natalității nu se potrivesc neapărat cu datele pe care se bazează. Din punct de vedere științific, previziunile nu sunt garanții și cauzele scăderii natalității sunt complexe.
Mitul despre „Schimbul mare” nu mai este un fenomen marginal, ci devine tot mai vizibil în discursul public. Acest lucru reiese din articolele jurnalistice din instituții media consacrate, dar controversate, precum berliner-zeitung.de. Exemplele internaționale clasice din politică includ premierul italian Georgia Meloni sau premierul ungar Viktor Orbán.
De asemenea, AFD folosește acest narativ
În Germania, se remarcă faptul că politicienii și partidul AFD folosesc frecvent termeni care se potrivesc exact cu acest model lingvistic. O serie de exemple sunt enumerate de Bundesamt für Verfassungsschutz într-un raport, care stă la baza unei proceduri de interdicție a partidului AFD. Raportul are peste 1000 de pagini. Autorii adună declarații ale deputaților AFD, scrieri programatice și postări pe social media, verificate pe parcursul mai multor ani. Așa cum relatează tagesschau.de, raportul a fost inițial clasificat ca secret.
Mass-media controversate precum Cicero sau Nius au publicat parțial documentul, menționând că transparența și dezbaterile publice sunt importante. Raportul dedică un capitol separat „Schimbului mare”, dar ideea se regăsește în aproape întregul document, analizat pe belltower.news. Astfel, această narațiune este răspândită în toate ierarhiile partidului, iar numărul noilor creații ale termenului a crescut. În prezent, Ministerul de Interne verifică raportul.
Faptul că expresia „Remigration”, folosită mai ales de AFD, a pătruns în limbajul comun, a fost evidențiat prin desemnarea sa drept Cuvântul anului 2023. De asemenea, declarația recent controversată despre „imaginea orașului” a cancelarului german Friedrich Merz are motive din mitul „Schimbului mare”. Iar o cercetare științifică, care utilizează date dintr-un sondaj din 10 țări UE din 2022, oferă și mai mult material: 41% dintre cei circa 20.400 de respondenți sunt de părere că există un grup de oameni care „încearcă să înlocuiască populația autohtonă cu imigranți”. De ce, așadar, acest mit despre „Schimbul mare” prinde atât de bine la atât de mulți oameni?
„De la început, conceput pentru a fi compatibil”
Nadja Kutscher a cercetat pentru teza sa despre extremismul de dreapta la Universitatea Friedrich-Alexander din Erlangen-Nürnberg și a analizat această întrebare în cartea sa, intitulată „Mitul despre ‚Schimbul mare‘”. Conform opiniilor sale, acest mit conspiraționist are succes deoarece poate fi integrat ușor în alte teme. „‘Schimbul mare’ a fost conceput de la început pentru a fi compatibil și această structură nu este întâmplătoare. S-au folosit în mod țintit migrația și nașterile ca teme ale acestei narațiuni, așa cum apar în discursurile mai largi, nu doar în cele ale extremiștilor de dreapta.”
Kutscher afirmă, de asemenea, că nu consideră această narațiune o formă legitimă de critică a migrației – din contră.
„Cred că este important să-i privim pe acestia ca pe o narațiune, și să-i privim cu scepticism, pentru că este o poveste care are un anumit scop, și anume unul politic. Este vorba întotdeauna despre o respingere totală a realizărilor emancipatorii și a oamenilor din această țară, care sunt rasializați.”
Așadar, această narațiune este formulată intenționat astfel încât să pară credibilă. La final, scopul este de a minimaliza sau de a diminua progresele în egalitatea de șanse și de a găsi motive – precum culoarea pielii, numele sau originea – pentru a eticheta și a desconsidera oamenii.
Imaginea periculoasă desenată nu e deloc nouă
Nucleul afirmației se învârte în jurul apelului rasist de a supraviețui ca grup, deoarece societățile occidentale precum cele din Europa sau SUA sunt percepute ca fiind în pericol. Acest narativ nu este nou și îl vedem clar în politica identitară a președintelui american Donald Trump și a președintelui rus Vladimir Putin. Amândoi, cu „luptele lor culturale” și divizează populația. Conform narațiunii despre „Schimbul mare”, trebuie să fie protejată decisiv propria grupare față de trei inamici:
• față de elitele puternice, care controlează sau sunt responsabile pentru un presupus schimb demografic
• față de cetățeni pasivi
• față de musulmanii imigranți sau „autohtoni” (în special în context european)
Imaginea periculoasă nu e deloc nouă
Scenariile apocaliptice pentru națiune au avut, de exemplu, o popularitate în jurul Primului Război Mondial. Astfel, statisticianul Friedrich Burgdörfer avertiza în scrierile sale despre „îmbătrânirea populației” și despre „moartea poporului” din „corpului național” german, ceea ce a fost ulterior preluat în parte de ideologia nazistă. Cartea lui Oswald Spengler, „Declinul Occidentului” din 1918, se înscrie, de asemenea, în această tendință. La nivel internațional, lucrarea apărută în 1916, „Declinul rasei mari”, de Madison Grant, american, este un exemplu semnificativ.
Astăzi, narațiunea despre „Schimbul mare” este în special asociată cu scriitorul francez Renaud Camus. În 2011, a publicat cartea „Le Grand Remplacement”. În ea, stabilește, printre altele, stereotipurile de inamic tipice, precum „oameni din Africa și Orientul Mijlociu, considerați a fi foarte fertili și violenți”. Aceasta l-a făcut un ideolog de referință pentru Noua Dreaptă, care se raportează foarte concret la el, așa cum se poate citi în cartea lui Kutscher.
În special, social media și grupurile de mesagerie ajută la răspândirea ideilor extremiste de dreapta și a credinței în conspirații, pentru a-și radicaliza adepții:ei (sau cei care doresc să devină) pentru a-i radicaliza. Ce consecințe poate avea acest lucru, se vede în atacurile teroriste de extremă dreaptă, precum cele din Utøya, Norvegia, 2011, în Halle, 2019 și în Buffalo, SUA, 2022. Pentru că autorii acestor atacuri s-au referit în scrisori de revendicare la ideologia din spatele mitului „Schimbului mare”. Nu în ultimul rând, acest lucru evidențiază cât de important este să recunoaștem caracteristicile acestui mit popular la nivel mondial. Ca și în cazul narațiunilor conspiraționiste, el pare adesea credibil și exploatează temeri și nesiguranțe pe care mulți le au deja.
Sfaturi pentru dezvăluirea conținuturilor suspecte
Pentru a descoperi videoclipuri, meme și alte materiale cu viziuni conspiraționiste despre „Schimbul mare”, este recomandat să abordezi analitic. Fii atent la structura argumentelor, alegerea cuvintelor și design. Iată cele mai importante indicii:
• Declarații care pun la îndoială migrația și egalitatea de șanse în mod fundamental – și diferențiază, de asemenea, integrarea și germanii după origini („germano-vegetali” vs. „ceilalți”)
• Referințe la autori precum Renaud Camus și Alain de Benoist
• Cuvinte-cheie de extremă dreaptă precum „Remigrare”, „Marea transformare”, „Schimb demografic”, „Relocare”, „Migrare de înlocuire” și „Moartea poporului”.
• Emoționalizare puternică și retorică de amenințare, precum „Vom fi exterminați” sau „Europa moare”, menite să inducă frică și să împiedice o analiză critică.
• Atribuiri către vinovați principali precum „elitele economice și financiare”, „sistemul controlat”, „ONU” și, uneori, antisemitic, precum „elitele evreiești”, „capitalul financiar”, „Rothschild” și „FED”, precum și George Soros, ca inamic concret.
• Prezentarea rasistă a migranților ca fiind în mod presupus leneși, indulgenți, puțin inteligenți, sălbatici (motivul „celuilalt ne-civilizat” și al prostiei), sexual necontrolat și violent sexual (motivul sexual).
• Orientarea după imaginea tradițională a familiei și prezentarea femeilor ca victime ale agresiunilor sexuale și complice la „moartea poporului”.
• Referințe vagi la statistici despre schimbarea demografică sau criminalitate, fără a indica surse.
• Utilizarea de statistici care nu respectă criteriile științifice clasice, precum fiabilitatea rezultatelor măsurătorilor.
• Trucuri retorice de manipulare, precum erori logice sau „selectarea stafidei” („Cherrypicking”).
Concluzie
Mitul conspiraționist despre „Schimbul mare” este unul dintre cele mai cunoscute și a fost deja folosit în mai multe cazuri globale ca justificare pentru atacuri teroriste mortale. Se descrie un scenariu apocaliptic, ca în filmele de sfârșit de lume. Se afirmă că populația „autohtonă albă” este înlocuită în mod deliberat de imigranți. Acest lucru se leagă de temerile și dezbaterile sociale despre evoluțiile demografice și oferă explicații aparent simple pentru probleme complexe.
Pentru a face această narațiune atractivă, se folosesc strategii retorice tipice, precum emoționalizarea, selecția stafidei și statistici pseud-științifice despre natalitate și criminalitate. Elementele acestei narațiuni – în special termenul „Remigrare” – au intrat în limbajul cotidian. Acest lucru arată cât de reușită este normalizarea ideologiilor rasiste și naționaliste ale Noii Drepte, atât în interiorul, cât și în afara Germaniei. Și acesta este doar unul dintre motivele pentru care trebuie să recunoaștem trucurile din spatele acestor narațiuni și să avem curajul să discutăm deschis și corect despre migrație.
Imaginea articolului: dpa / picture alliance / Lise Aserud (Breivik); Kay Nietfeld/dpa (Weidel)